Conform studiilor de specialitate, ființa umană a fost „proiectată” cu două frici esențiale înglobate, menite să îi asigure supraviețuirea, și anume frica de inălțime si frica de zgomote puternice. Însă pe măsura ce societatea a evoluat, noi, oamenii, ne-am creat singuri o sumedenie de frici, pe cât de absurde, pe atât de puternice.

Una dintre cele mai puternice dintre acestea din urmă este frica de eșec, exprimata in diverse forme, include frica de a te face de rușine, de a nu fi acceptat într-un grup de  oameni, de a fi respins, frica de a fi tratat ca inutil, neapreciat (pentru că mai toate filmele de la Hollywood ne invață că doar campionii contează, există doar locul 1 nu și locul 2, trebuie musai să fim competitivi că altfel devenim banali). Poate că la nivel macro finalitatea inducerii acestor frici este manipularea, un om fricos este docil, face ce îi spui, vrea să se integreze, să nu deranjeze, se pedepsește singur pentru că nu a ajuns la standardele impuse de alții…dar acest articol nu este despre vreo teorie a conspirației.

Cert este că toți simțim mai mult sau mai puțin această frică, în funcție de încrederea pe care o avem în forțele proprii, si ea se exprimă în toate domeniile vieții noastre, de la clasele primare când vroiam să ieșim în evidență și să ne integrăm cât mai bine în acel microclimat până la relația cu un partener, pe care vrem să îl impresionăm cu orice preț, și chiar până la activități cotidiene sau hobby-uri cum ar fi mersul la o sală de fitness, unde evident că nu vrei să te „faci de cacao” față de cei de acolo că nu poți ridica o greutate etc. Practic orice activitate pe care o facem extrem de natural si relaxat în intimitate (ți-a fost vreodată frică atunci când dansai si cântai singur prin casă?!), devine greu de făcut si plină de anxietate când alți oameni sunt de față. Problema nu sunt oamenii, ci credințele și atitudinea noastră față de situația respectivă, frica.

Dansul, ca domeniu, nu face excepție, dimpotrivă e un unul în care această frică se exprimă în toată „splendoarea” sa. Și culmea, nu este specifică doar începătorilor, am văzut dansatori experimentați care nu se aventurau pe ringul de dans inainte de „shot-urile de rigoare” ca să mai înmoaie inhibițiile. Ce vreau să spun e ca nu ține neapărat de nivelul tehnic sau de experiență, dansatorii cu nivel tehnic ridicat sunt supuși greșelilor la fel ca toată lumea. Și poate unui dansator experimentat îi este cu atât mai ruține cand o dă în bară cu cât știe că lumea are așteptări de la el, măcar începătorii au o scuză. Dar dacă intri puțin mai adânc în analiza lucrurilor, tocmai greșelile făcute în timp l-au făcut să devină dansator bun si experimentat. 🙂

Astfel, o bună pregătire într-un anumit domeniu, în mod logic, ar trebui să iți reducă din frică, însă nu tot timpul este chiar asa (deși o pregătire bună cu siguranță ajută enorm). Unii din cei mai experimentați oratori, de exemplu, au emoții groaznice înainte de o cuvantare. Un expert de renume într-un anumit domeniu începe să se bâlbâie când i se pune in față o cameră de filmat. Exemple pot fi multe.

Și atunci cum faci să scapi de aceste frici? Ei bine, frica ca sentiment general, indiferent despre ce frică specifică e vorba, are un singur antidot universal…ACȚIUNEA! Fă exact lucrul de care îți este frică și fă-l de multe ori! Frica va dispărea de la sine sau, in orice caz, va coborâ la un nivel la care nu va mai fi deranjantă! Și…fă-ți o favoare, nu mai presupune ce gândesc alții despre tine, se prea poate ca ei să îți aprecieze/invidieze curajul în sinea lor!

Ca să adaptăm soluția la subiectul nostru, dansează! Dansează ori de câte ori ai ocazia, singur prin casa, la cursuri, la party, festivaluri, peste tot și o să vezi că încet, încet dispare frica de a te face de râs și e înlocuită de un sentiment plenar de bucurie!

Odata ce ai actionat, ai parcurs 80% din drumul spre eliberarea de frică. Cealaltă porțiune de 20% e reprezentată de atitudinea ta interioară din timpul acțiunii. ÎMBRĂȚIȘEAZĂ GREȘEALA, E PROFESORUL TĂU! Acceptă-te așa cum ești, acceptă-ți greșelile și învață din ele, e singurul mod în care poți să evoluezi! Nu pica în capcana competitivității, nu concura cu nimeni, ești unic, bucură-te de unicitatea ta! Și ține minte că de multe ori, frica de a fi judecat e doar în capul tău, lumea care se uită la tine vede ceva frumos, un om deschis către viață care vrea să învețe lucruri noi, un om pasionat, un om care trăiește liber și se exprimă liber prin dans!

Notă: odată ce ți-ai stăpânit și îmblânzit frica, să nu cazi în capcana de a nu mai evolua tehnic în dans sau de a renunța la cursuri crezând ca ai deja un bagaj suficient (am văzut des dansatori de salsa căzând în această capcană); faptul că ți-ai învins frica nu înseamnă să renunți la perseverență, la dorința de a deveni mai bun…pentru tine, nu pentru alții, pentru a fi tu mândru de tine că ai ajuns departe uitându-te în spate! Dansul e o călătorie, savurează fiecare moment din ea!

Așadar…dansează ca și când nimeni nu te privește, și, în scurt timp, magia dansului ți se va dezvălui, iar din acel moment, te va însoți pentru tot restul vieții!

de Alexandru Mușătoiu