Iată un subiect interesant, aplicabil în toate domeniile vieții. Titlul induce, oarecum, în eroare deoarece talentul și munca nu stau niciodată în antiteză ci au o relație de complementaritate. Însă, deseori, cele două concepte sunt „puse la luptă” de către cei care nu au înteles pe deplin relația dintre ele.

Apropo de muncă, am mai pomenit prin alte articole, nu ca și o critică ci ca simplă observație de fapt, reticența dansatorilor începători de bachata și kizomba când se lovesc de complexitatea salsei. Unora le dă cu virgulă, „CPU-ul” e suprasolicitat, însă există și categoria care abia așteaptă noi provocări, sunt concentrați, vibrează pe frecvența salsei, repetă mult, își pun și îmi pun întrebări. În mod evident, viitorul aparține acestora din urmă.

Revenind la subiect, cazul ideal este cel al omului talentat care muncește în draci. Pentru aceștia, vorba românului crescut la munte, sky is the limit! Spun ideal pentru că este rar întâlnit. Oare de ce? Cred că, în momentul în care cineva conștientizează că are talent, că prinde repede, se întâmplă un fenomen paradoxal – o lasă mai moale cu munca, pentru că el/ea „oricum poate recupera și nu e nevoie de atâta efort”. Ei bine, aici îmi dă mie cu virgulă. Talentul ar trebui să fie un trigger pentru mai multă muncă, pentru o muncă depusă cu drag și entuziasm, în niciun caz un trigger pentru delăsare. Am văzut mulți oameni talentați, în toate domeniile, care „puteau fi”….și la stadiul acela au rămas.

Talentul nu compensează munca! Niciodată!

În schimb, munca multă compensează cu brio lipsa talentului! Muncind mult inevitabil devii bun, chiar dacă nu ai fi crezut asta la început, chiar dacă ti s-ar fi părut că sunt atâția oameni mai talentați decât tine și nu ai șanse. Ce vei deveni nu depinde de alții ci de tine!

Tema este atât de generoasă încât ar putea face subiectul unei cărți (poate chiar face), dar cred că am transmis ideea de bază și mă opresc aici. Trag 2 concluzii esențiale, în stilul meu caracteristic:

Hasta luego, amigos!