În calitate de instructor, am fost deseori întrebat cât mai rezist să tot explic pașii de bază la grupele de începători? Mai ales după multe festivaluri internaționale de salsa unde dansezi cu parteneri foarte avansați! Mi se dădeau exemple de instructori care nu mai au răbdare să facă asta și predau doar la un nivel mai avansat.
Bănuiesc că atitudinea fiecărui instructor se bazează pe viziunea lui asupra a ceea ce face în sală. Unii privesc ceea ce fac strict ca pe un job, o sursă de venit. Alții se implică puțin mai mult, încearcă să ofere mai mult decât „ce intră în meniu”. Cred că aceste diferențe umane sunt normale, ele se evidențiază și la nivelul cursanților, unii fiind mai activi și implicați iar alții mai pasivi și delăsători. La școala noastră este permanent încurajată o atitudine activă și o implicare cât mai mare pentru că de acolo vin rezultatele bune.
Personal, mă simt excelent la grupele de începători și voi continua să fac pași de bază alături de cursanții noștri. Mă regăsesc pe mine însumi la vremea începutului, cu toată stângăcia, emoția, debusolarea și îndoiala specifice lui. E important să nu uiți de unde ai plecat! În plus, începuturile sunt, pe cât de frumoase, pe atât de importante! Acolo se formează baza pe care vei clădi ulterior.
Dincolo de propria oglindire, sufletul se hrănește cu ceea ce dăruiește! Un zâmbet, un chicot de bucurie din partea unui cursant căruia i-a ieșit un pas nou, aceste momente sunt hrană sufletească pentru mine. Fac aceste cursuri din pasiune și bucuria celor prezenți mă energizează. Sună a clișeu dar cred cu tărie că cei care se hrănesc sufletește doar din ceea ce primesc, sunt niște oameni foarte săraci. Precum caracterul unui om se desprinde din fapte, nu din vorbe, la fel și calitatea unui suflet se distinge prin ceea ce dăruiește, nu prin ceea ce așteaptă să primească.
Așadar, voi continua să fac pași de bază, să mă bucur și să redescopăr dansul de fiecare dată alături de începătorii noștri!